Chiar în ziua în care se semnase terminarea primului război mondial( 11 no
iembrie 1918 ), a fost lansat la Sighet apelul pentru constituirea Consiliului Naţional Român al Comitatului Maramureş. ,,Fraţi români maramureşeni…Au căzut lanţurile robiei de veacuri. A sosit ceasul măreţ al eliberării: o lume nouă îşi ia astăzi fiinţă din ruinele trecutului şi soarele dreptăţii a răsărit biruitor pe ceriul nostru ,,şi în încheierea apelului ,,să ne arătăm vrednici de mărimea veacurilor ce trăim.”
În urma acestui apel, în toate satele s-au constituit comisii naţionale şi gărzi naţionale.
La 22 noiembrie 1918 a avut loc la Sighet adunarea care şi-a ales reprezen-tanţii la marea adunare de la Alba Iulia într-o mare însufleţire,după cum spunea ziarul ,,Sfatul,,.La această adunare populară a fost constituit Consiliul Naţional Român din comitatul Maramureş. Au participat 5-6 000 de oameni din toate satele Maramureşului. Preşedinte al Consiliului a fost ales dr. Vasile Chindriş din Ieud, iar când acesta a jurat pe tricolor, cu lacrimi în ochi, oamenii vedeau că ,,se împlineşte visul neîmplinit al moş-strămoşilor noştri,, .
Tricolorul pe care jurase dr. Vasile Chindriş ( care a ajuns apoi la Alba Iulia cu delegaţia din Maramureş) fusese confecţionat de fiicele academicianului Ioan Mihalyi de Apşa la propunerea lui Titu Doroş.
Pe lângă cei cu drept de vot prin credenţionale, la Alba Iulia au mers de cel puţin două ori mai mulţi participanţi. Cei 7 delegaţi sigheteni au plecat la 28 noiembrie 1918 ,la ora 8 dimineaţa cu carele , fiind conduşi de populaţia Sighetului până la podul Vadului.Pe drum s-au întâlnit cu delegaţii de pe Mara şi cei din Berbeşti iar la Baia Mare s-au întâl –nit cu săpânţenii. A doua zi , maramureşenii au urcat în vagonul pe care scria Mar maţia ,, şi ,,Trăiască România Mare” . La Cluj s-au întâlnit cu cei din Vişeu.
Delegaţiile maramureşene de pe Valea Izei a Vişeului împreună cu cei din Sighet au plecat spre Baia Mare înca din 28 noiembrie, traversând munţii Gutâi. Vestea plecării şi entuziasmul lor i-ai determinat şi pe sătenii din Berbeşti, Giuleşti, Vad şi Onceşti să-şi pregătească în grabă căruţele şi să-i însoţească în drumul lor spre Baia Mare. Prin toate satele prin care treceau, delegaţii au fost primiţi cu multă însufleţire de către populaţie, cu urale şi strigăte de bucurie.
La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia au participat peste 100.000 de ţărani, intelectuali, muncitori, din toate părţile Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului. La chemarea C. N. R. C., delegaţii aleşi sau numiţi, însoţiţi de mulţime de popor se îndreptau spre Alba Iulia. Delegaţia maramureşenilor a des-chis drumul spre locul marii adunări. Nu s-a putut da o cifră exactă a numărului de participanţi maramureşeni, pentru că pe lângă cei cu drept de vot, prin credenţio-nale au mers şi mulţi alţii.
Când bătrânul Cicio Pop şi-a terminat cuvântarea cu strigătul “Trăiască România Mare, de la Nistru şi până la Tisa!”, maramureşenii au protestat, strigând că ei n-au venit până la Alba Iulia să pună hotar la Tisa, ci au venit ca să împingă hotarul până la graniţa Galiţiei, ca România să cuprindă între hotarele ei şi Maramureşul românesc de peste Tisa. Oratorul a explicat că se referă numai la ţinuturile româneşti dinspre Ungaria, şi că ţinuturile româneşti dinspre Galiţia, deşi situate dincolo de Tisa, vor aparţine României. Ca urmare, Oratorul şi-a încheiat lămuririle date cu strigătul “Trăiască România Mare, de la Nistru şi până dincolo de Tisa!”
Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor, îndreptăţiţi la Alba Iulia în perioada 18 noiembrie-1 decembrie 1918 a decretat unirea tuturor acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România.
În zilele următoare, documentele Marii Uniri au fost aduse la cunoştinţa maselor populare de pe întreg cuprinsul teritoriului ardelean şi au fost primite ca o împlinire a aspiraţiilor de veacuri ale poporului român.
Imnul Unirei
Neam român din patru unghiuri, fruntea ţi-o ridică sus,
Căci din somnul cel de moarte înviat-ai ca Iisus!
Lanţul sclavului de veacuri azi îl scuturi la pământ,
Iar duşmanii tăi ca pleava umblă acum bătuţi de vânt.
Cei ce au vrut ca să-ţi răpească legea ta şi graiul tău
Au ajuns de-ocara lumei sub blăstămul cel mai rău.
Neam român, ridică-ţi glasul, căci şi cerul şi pământul,
Vreau acuma să te-asculte, să-ţi audă azi cuvântul.
În cetatea cea străbună ridicată de Traian,
Azi se nalţă a doua oară, falnic vulturul roman,
Şi cu ochii lui cei ageri spintecă văzduhul mare,
Neamului român să pună şi mai largi hotare,
Neam român, Îndreaptă-ţi ochii spre cetatea’n care odată
A intrat Mihai Viteazul cu viteaza lui armată.
Nu vedeţi voi pe ruina zidurilor învechite
Umbra lui care vesteşte vremurile împlinite
De-a lua în stăpânire pe vecia vecilor
Ce duşmanii îi răpire tâlhăreşte, prin omor!
Neam român, tu şi urechea ţi-o apleacă şi ascultă,
Căci povestea ta e lungă şi durerea ta e multă.
Mut ai fost tu până astăzi şi de-ai vrea ca să mai taci
Ar vorbi în lumea largă pietrile pe cari-le calci.
Schingiuirile lui Horia cum pot rămânea uitate!
Horia, care’ntâiu strigase: “împărate, fă dreptate!”
Neam român, până acuma toate ţi-au fost în zadar;
Şi revolta cu puterea, ca şi ruga la altar,
Căci duşmanii te’mpărţiră – să te poată stăpâni
Astăzi însă într’un cuget şi ntr’un simţ ne vom uni
Şi vom spune în lumea mare că suntem aceeaşi fii
Noi Români din patru unghiuri şi din patru ‘mpărăţii
Poezie scrisă de Ion Băilă cu prilejul Marii Adunări Naţionale din Alba Iulia, 1 Decembrie 1918, publicată în ziarul “Sfatul”
Mariana SUSTIC
