1373 (MCCCLXXIII) a fost un an obișnuit al calendarului iulian, care a început într-o zi de luni. În aceași perioadă, în ținutul Bereg, apare satul Sztánfalva, care se traduce satul lui Stan printre alte zece sate care intrau în componența ținutului cu denumirea Krajna. Se presupune că numele localității provine din latinul sapinus care înseamnă „brad” în limba latină. Potrivit legendei, numele satului provine de la hidronimul Săpânța: „Când s-o făcut comuna, aici o fost pădure. Numele, după numele apei.”
Localitatea își trage numele, de la un vechi radical celto-galic, sappus = brad, din care s-a format francezul sapin = brad sau italianul zapinus = țapin (unealtă pentru manevrat buștenii); dovadă că, la obârșie, Valea Săpânței se numește Valea Bradului (de la radicalul traco-dacic bredh = brad.
Conducătorul așezării Sãpânța, din acea vreme a fost Stan, iar din familia aceasta se trag celelalte familii din Maramureș: Mihalyi, Vlad, Dan, Șiman din Apșa, Tivadar alias Sãplânțai, Nan, Stan și Pap din Sãpânța.
Rând pe rând, o parte dintre familii aveau diplome nobiliare: Tivadar alias Sãplânțai (1419), Nan (1457), Stan (1401), Pop(1482), Bosa (1457), Ștețko (1608), Finta (1685),Tite (1608), Turda (1608), Holdiș (1608).
Sãpânțenii nu erau nici maramureșeni în totalitate, nici oșeni. Ei aveau ceva distinct, ceva ce le aparținea numai lor: existã chiar un dans al turdenilor (familia Turda), unic în Maramureș. Pânã și portul le era diferit.
Sãpânța este renumitã și prin apele minerale. Napoleon al III-lea, împãrat al francezilor (1808-1873) a trimis un escadron care a transportat în Franța butoaie de apa tãmãduitoare (borcut) pentru boala sa gravã la rinichi.
În apropierea acestui sat, la Kurtvelyes pataka, se va ridica Mãnãstirea din Peri.
În anul 1391, nepoții lui Dragoș Vodã au dãruit Mãnãstirii Sãpânța-Peri terenuri și bunuri, fiind ridicatã o bisericã din piatrã. Timp de 312 ani, în aceastã bisericã din piatrã și-a avut sediul Episcopia Românã a Maramureșului. Mãnãstirea Sãpânța-Peri a fost construitã în anul 1766 de meșterul constructor Ion Macarie, pentru comunitatea greco-catolicã din localitate. Mãnãstirea purta pe vremea voievozilor Dragoșești hramul „Sfântul Arhanghel Mihail”. La Sãpânța-Peri au fost traduse și copiate în românã pentru prima datã Psaltirea, Evanghelia, Legenda duminicii, Codicele Voronețean și Faptele Apostolilor.
Sursa: Revista Familia
Foto: Cascada Săpânța
