Anii au trecut și am ajuns la o vârstă care mă face cel mai vechi dintre organizatori în viață a unui eveniment emblematic pentru Maramureșul voievodal, FESTIVALUL DE DATINI ŞI OBICEIURI DE IARNĂ DIN SIGHETU MARMAŢIEI ! Din anul 1970 am început să fac parte din organizatorii locali ai festivalului, din cele 51 de ediții am fost unul din organizatorii principali la 45 de ediții din care 15 ani am avut titulul onorific de director de festival. Au fost momente de muncă intensă dar și de mari satisfacții, m-am bucurat întodeauna de sprijinul și încrederea celor care au fost la conducerea orașului ! La ediția a 50-a am reușit să tipăresc o monografie a festivalului.
Idea valorificării culturii populare în formele vieții contemporane și-a găsit o fericită concretizare prin inițierea în anul 1969 a Festivalului folcloric de datini si obiceiuri de iarna de la Sighetu Marmatiei, organizat la cumpăna dintre ani , în miezul sărbătorilor din luna decembrie.
Pâna în anul 1968 datinile și obiceiurile de iarnă au fost valorificate în spectacolele formațiilor artistice de amatori, precum și de Ansamblul profesionist « Maramureșul »(azi Ansamblul Național Transilvania).
După concertul de colinde din 29 decembrie 1968, care a avut loc la Teatrul dramatic din Baia Mare, reprezentanții Casei de Creație Populară și ai Comitetului de Cultură și Artă Maramureș, au pus în discuție organizarea unui festival de datini și obiceiuri de iarnă în județ, inițial propunându-se ca acesta să se desfășoare la Baia Mare.
Argumentele prof.univ.dr.doc. Mihai Pop au contribuit decisiv la alegerea centrului de desfașurare a festivalului în cea mai bogată zonă folclorică a județului, la Sighetu Marmației. Demersul lui Mihai Pop este cu atât mai important cu cât se cunoaște că obținerea aporbării pentru organizarea unor asemenea manifestări de amploare era greu de obținut, depinzând de sistemul potitic al epocii. Ca o ciudațenie,o parte din conducere orașului și din instituțiile de cultură din Sighetu Marmației , au primit cu rezerve organizarea unei astfel de manifestări. Un rol important au avut-o cei care lucrau la Casa de Creație și Comitetul de cultură care s-au implicat efectiv la pregătirea, organizarea și desfășurarea festivalului precum și a unui grup de sigheteni entuziaști, care au slujit apoi mulți ani acestă acțiune.
In zilele de 27-28 decembrie 1969 a avut loc prima ediție a festivalului intitulată « Carnavalul și festivalul judetean de datini și obiceiuri de iarnă din Maramureș ». Organizatorii de atunci vedeau în acest Festival o manifestare grandioasă, o adevărată sărbătoare populară. Semnificativ este conţinutul programului căruia i s-a spus: „Programul desfăşurării carnavalului şi festivalului judeţean de datini şi obiceiuri de iarnă din Maramureş” (Invitaţie-program, tipărit de Comitetul de cultură şi artă, Casa creaţiei populare, Comitetul de culturiă Sighetu M. 1969).
În textul- program tipărit de organizatori aflăm idei de mare importanţă: „este prima încercare de a uni într-un tot grandios cele mai reprezentative manifestări populare din preajma Anului Nou şi a unor obiceiuri legate de principalele momente din viaţa omului. Carnavalul şi festivalul, reprezintă simbolic finele anului vechi şi începutul Anului Nou, constituind un imn închinat vieţii, muncii şi veseliei sub un veşmânt plin de nestemate folclorice perene dintre cele mai alese”.
Astfel, în oraşul de la confluenţa Izei cu Tisa s-au întâlnit solii artei populare de pe văile Marei, Cosăului, Izei şi Vişeului, din Ţara Lăpuşului, din țară și de peste hotare, care pe scenă, în alai, la parada portului popular, au prezentat cântece, dansuri, şezători sau clăci, pluguşoare, teatru folcloric, colinde, jocul cu capra şi ursul, măşti, care alegorice legate de cultul soarelui, solstiţiul de iarnă, cortegiul cerbului şi măşti într-o atmosferă de sărbătoare, pe străzile oraşului împodobit cu ghirlande de becuri multicolore, ghirlande de steguleţe ornate cu motive populare inspirate din sărbătorile de iarnă, pictate de mari artişti plastici maramureşeni (Apostol, Olos, Seinelic, Hamza, Hrişcă, Dan Aurel, Andras Csaba şi alţii).
Sub inaltul patronaj al prof.univ.dr.doc. Miahi Pop s-au desfașurat și primele sesiuni de referate și comunicări pe teme folclorice avâd drept investigare aria obiceiurilor populare legate de sarbătorile de iarnă , constituind un bun prilej de fundamentare teoretică , de prezentare și interpretare a datinilor și obiceiurilor de iarnă.
In acest context, remarcăm competența tratării unor fapte de foclor, prercum și varietatea și amploarea căilor de « transcriere » a mitului în spectacol folcloric, propuse de Mihai Pop în materialele-devenite document : « De la obiceiuri străvechi la ceremoniale și la spectacole contemporane ( 1970 ), « Semnul maștilor »(1982), « Alegorii și simboluri în poezia colindelor »(1987), precum și modul în care a imprimat o înaltă ținuta științifica acestor sesiuni.
Editia din anul 1971 a fost marcată de referatele și comunicările prezentate în urma studiului intreprins pe plan județean în colaborare cu Institutul de etnografie și folclor din București, de cercertare vizând domenii folclorice diferite în subzona folclorică Cosău, satele Sârbi și Budești. Drept urrmare a acestei acțiuni s-au pus bazele unei valoroase arhive județene de folclor. De fapt lucrările prezentate la edițiile din 1970 și 1971 au fost publicate într-o culegere de « Comunicări stiințifice pe teme folclorice « în 1973 prin grija Comitetului de Cultură și Artă și a Casei de Creație Populară.
Următoarele ediţii (până în prezent) au fost îmbogăţite ca şi conţinut cum momente legate de diferite evenimente ale acelor ani, dar şi-au păstrat o structură bine conturată, semnificativă şi reprezentativă pentru obiceiurile şi conţinutul Festivalului de la Sighetu Marmaţiei.
Probabil că la Sighetu Marmaţiei s-a reuşit un lucru extraordinar: localnicii, ţăranii maramureşeni, oaspeţii lor, au putut trăi într-un cadru organizatoric acceptat de oficialităţi, sărbătoriile de Crăciun şi de Anul Nou!
Majoriotatea ediţiilor s-au desfăşurat în perioada 21-27 decembrie a fiecărui an, cu accent deosebit pe ultimii două zile, respectiv 26-27 decembrie (ziua a II-a de Crăciun şi sărbătoarea Sf. Ştefan).
În fiecare an, ultimele două zile au constituit punctul cel mai important al festivalului. Marele alai al datinilor şi obiceiurilor de iarnă a ajuns de multe ori să depăşească peste 2.000 de participanţi, reprezentanţi ai întregului judeţ Maramureş, a judeţelor şi invitaţiilor din străinătate.
Finalul acestor grandioase manifestări s-a derulat în cadrul unor spectacole de gală de neuitat, în care formaţiile artistice selecţionate din judeţul Maramureş şi formaţiile invitate din ţară și străinătate au prezentat obiceiuri, colinde, aşa cum le-au pregătiti acasă, într-o ordine stabilită de organizatori, pentru a putea asigura o bună plasare scenică, dar şi un ritm absolut necesar unui spectacol de o asemenea amploare (în unele ediţii, pe parcursul a câtorva ore se urcau în scenă peste 1.000 de artişti amatori și artiști consacrați).
Contribuţia esenţială a festivalului de la Sighetu Marmaţiei a fost şi este aceea a păstrării şi transmiterii de la o generaţie la alta, a datinilor şi obiceiurilor de iarnă, precum şi importantele obiective privind cercetarea, valorificarea ştiinţifică, culturală şi nu în ultimul rând prezentarea scenică a folclorului în spectacole ale ansamblurilor profesioniste şi de amatori !
Despre importanța majoră a unor asemenea manifestări Mihai Pop spunea : « Oricum ar fi denumite și la ori ce dată s-ar realiza, nota dominantă a acestor sărbători noi este caracterul național. Izvorâte din vechi tradiții populare, reînviate sau organizate în forme noi, ori create din nou cu elemente ale vechilor tradiții, ele nu mai sunt ale locului, ale satului sau văii unde au loc cum au fost cele de altadată , ci a neamului, ale ținutului, ale țării întregi. Sunt naționale su prin ceea ce subliniază, prin momentele deosebite care le marchează prin modul specific național, românesc, în care realizează aceasta marcă. Sunt naționale prin esența lor, dar și prin rezonanța pe care o capată în viața culturală de azi a țării, prin locul pe care-l ocupă în cultura românească contemporană »(Obiceiuri tradiționale românești,București 1976,p 187). Prin aceste idei, Mihai Pop s-a dovedit un vizionar de ale cărui idei trebuie să ținem seama în contextul integrării României în Uniunea Europeană.
Festivalul de datini de iarna de la Sighetu Marmației, a devenit un obicei, un semn al locului, dovadă a puterii de creație și a permanenței, dar și un semn al solidarității spirituale, a unității și continuității noastre pe întregul pământ românesc.
Prof.dr.Ioan Dorel Todea
