In Maramuresiu au fost mănăstiri multe
Precizează Tit Bud, protopop de Mara și Administratorul oficiului vicarial din Maramureș, în Lucrarea de Disertație Episcopii si Vicarii Români din Maramuresiu.
Din cercetările lui Tit Bud se pare că doi proprietari de rit oriental din Maramureș, adică Vodă Balitia (Balc Vodă) și Drag Meșter au înființat în anul 1391 o mănăstire închinată Sf. Archanghel Michail (mănăstirea de la Peri).
Acest lucru fost materializat în unul dintre cele mai vechi documente emise în Transilvania de către un oficial maghiar, scris cu litere și cifre chirilice.
Documentul are următorul text:
Sighet, 1 mai 1404.
Adică eu, pan Radul, viţăşpan al Maramureşului şi jupan Banco, Toader şi Şandru, nemnişi de Sarasău (Sarvasova) şi Ivanciuc, Dragomir şi fratele lor Dan şi Leocă fiul lui Bîlcu (Leoca Belcovici) şi Costea al lui Dragoş (Coste Draguşevici) şi Costea al lui Pop (Coste Popov), cu Nan din Săpânţa (Săpânţov), dăm tuturor celor care vor vedea această mărturie a noastră, de ştire, că Baliţa Voevod şi Drag Meşter au zidit biserica Sfântului Arhanghel Mihail în ţara Teresului şi în faţa noastră au dat mănăstirii din uricul lor trei sate şi o moară.
Un sat este Tarasul, iar al doilea Criva şi al treilea Peri (Cruşeva), iar moara este în ţara Câmpulungului (zemli Dlăgopolskoi), pe apa Săpânţei, unde se varsă Săpânţa în Tisa. Iar după moartea lor şi Dumitru voievod şi fratele său Alexandru Meşter au întărit în faţa noastră mănăstirii aceste stăpâniri din uricul lor. S-a întocmit sub pecetea noastră în târgul de scaun la Sighet (miesto Sihota), la anul 6912, luna mai în prima zi”.
Mănăstirii de la Peri i-au fost date în grijă șapte ținuturi, după care reprezentanții acesteia au apelat la Patriarhul Constantinopolului Antoniu pentru a lua mănăstirea sub protecția sa.
Cele șapte ținuturi erau posesiunile lui Balc Vodă și Drag mester, după cum rezultă din scrisoarea patriarhului Constantinopolului, astfel: Silagiul (Selagiul), Megesiaia (Mediesul Aurit), Ungocia (Ugocia), Bersava (Borzsova), Ciciul (cetatea de odinioară Cicio), Almazigiul (Halmagy), acestea erau posesiunile lui Balc și Drag mester din Maramuresiu, Selagiu, Satumare, Ugocia, Beregh, Chior și Solnoc Doboca.
Între timp, Patriarhul Mănăstirii de la Peri a fost numit egumen care avea puterea de a binecuvânta biserici, la mănăstire fiind înființată și o funcție de episcop pentru a hirotoni preoți.
Patriarhul a acordat Mănăstirii de la Peri dreptul de a primi dări și venituri de la credincioșii din cele șapte ținuturi, fapt care reiese din subscrierea Episcopului de Maramureș din acea vreme Iosif Stoica, care a fost episcop a celor șapte ținuturi.
Acest fapt a trezit dorința multora de a domni în această mănăstire peste cele șapte ținuturi și peste acel cler scutit de taxe (Regele Mathia a fost deacord să scutească clerul de taxe și dări regale prin diploma din 1479).
Averile Mănăstirii de la Peri au fost sechestrate și au ajuns în proprietatea principelui Michail Apafy care a donat-o fratelui său Ștefan, după care au ajuns în mâna lui Francisc Buday care in anul 1756 a vândut-o Erariului pentru 3.500 de florini.
Averea Mănăstirii de la Peri a constat în: O moară cu două roți, 182 jughere aratoria (pământ arabil), 3573 jugere pădure.
Într-um șemantism din anul 1876 a diecesei Muncaciului mănăstirea de la Peri este numită Archimandritură sal Abatia, care ar fi avut mai multe mănăstiri în subordine.
Tit Bud: Disertație Episcopii si Vicarii Români din Maramuresiu 1891
Acte și Fragmente latine românești, Tim. Cipariu 1855
Acte_medievale_romanesti_emise_la_Sighet – Arhivele Naţionale Serviciul Judeţean Maramureş
Radu L.
